Autori clasici vs. autoare contemporane

Vara asta planuisem o intoarcere la clasici, dar cartile recente scrise de autoare contemporane, pe care le tot primesc cadou in ultima vreme nu imi dau pace. E o lupta inegala fiindca domnii clasici sunt greoi, mai fac si rime si te ingroapa in subsoluri, pe cand mai tinerele doamne fac tot posibilul sa te tina cu sufletul la gura chiar si pe cea mai mare caldura…

Advertisements

Stephen King, Sandra Brown si Paul Auster se intalnesc intr-un bar

Mi se intampla foarte rar sa dau peste o carte slaba, dar foarte greu de lasat din mana. Am patit asta cu The Enchantment of Lilly Dahl de Siri Hustvedt, o combinatie foarte stranie de elemente misto si kitsch. Inca de la inceput povestea e pe muchie, o chelnerita tanara si cu ambitii artistice dintr-un oras mic unde aparent nu se intampla nimic, il urmareste de la distanta pe un artist cosmopolit aterizat in mica urbe fara vreun motiv clar. Povestea de dragoste care se infiripa intre cei doi e tare cliseistica, la limita romanelor siropoase, iar intriga aproape politista despre un inger care plimba un cadavru prin cele mai neasteptate locuri m-a dus cu gandul la bestsellerurile gen Stephen King. Totusi senzualitatea si misterul naratiunii au biruit asupra ratiunii si am continuat sa citesc in mare goana pana la sfarsitul foarte dezamagitor.

In ciuda kitschului, Hustvedt are si momentele ei de gratie care mi-au amintit de alt roman de-al ei care mi-a placut. Oraselul e populat de tot felul de personaje stranii, precum cei doi frati batrani nedespartiti si murdari pana in dinti, care lasa in urma lor dare de noroi si au o curte plina ochi de obiecte aruncate de altii, dar pe care ei le colectioneaza asiduu sau batrana vecina care scrie un roman nesfarsit. Ca si in What I Loved, Hustved descrie in amanunt tablourile personajului sau si e extraordinar cat de bine le poti vizualiza pe post de cititor. Pot sa jur ca am vazut tablourile descrise in carte, portretele unor personaje ciudate pe care artistul le invita intai la o sesiune de discutii foarte intime in care ei dezvaluie momentele cele mai delicate si definitorii din viata lor, reale sau inchipuite, si care vor fi incluse in tablou.

Desi m-a dezamagit cu acest roman, o sa citesc totusi si The Sorrows of an American, mai ales fiindca l-am primit deja cadou si pentru ca, desi nu e Hustvedt mereu geniala, lectura e totusi o placere in mod inexplicabil pentru mine si numai buna pentru calatoriile lungi care ma asteapta in aceasta vara.

Aproape mut

Or fi invetat francezii filmul si americanii l-au impachetat frumos si l-au vandut bine, dar parca rusii sunt cei care se pricep cel mai bine sa il transforme in arta. In Izgnanie se vorbeste foarte putin si se vede foarte mult, fiecare cadru spune ceva si creeaza o stare. Ca si la Tarkovski si Sokurov, povestea se desfasoara intr-o lume care aduce cu realitatea, dar care e de fapt un teritoriu simbolic in care fiecare element are o semnificatie. Lumea creata in Izgnanie, ca si cea din Intoarcerea, e ca o harta a lumii interioare, a sufletului.

Nu stiu de ce la noi titlul a fost tradus Exilul, cand “Izgonirea” ar fi fost mult mai potrivit, mai ales pentru ca etimologic e vorba de acelasi cuvant care a ajuns la noi prin filiera slava si pentru ca este vorba despre “izgonirea din rai” si nu de “exilul din rai”. Sunt multe referinte religioase in film si desi mi-e greu sa apreciez simbolistica religioasa uneori, e foarte rar sa mai gasesti un film contemporan care sa vorbesca despre dragoste, familie si umanitate intr-un mod atat de plastic si delicat.

Mai mult decat povestea, mi-au ramas intiparite in minte imagini, mai ales contrastul extraordinar dintre peisajele industriale  si cele bucolic rurale, dintre oameni si masini, muzica foarte stranie, aproape infioratoare si chipul Mariei Bonnevie, actrita suedeza care mi-a placut foarte mult in Reconstruction, si pe care a fost suprinzator sa o gasesc intr-un film rusesc. Alta surpriza a fost sa aflu ca scenariul e bazat pe o nuvela (cred) a autorului american William Saroyan pe care tare as vrea sa o citesc.