Episodul 2: Lecturi interzise

Mie parintii nu mi-au interzis nicio carte, dar am aflat de la altii cam ce ar fi interzis si am citit cu foarte mare atentie… La o varsta frageda, o prietena mi-a aratat pe raftul cel mai de sus al bibliotecii parintilor ei, o carte care ii era interzisa: Decameronul de Boccaccio. Am observat ca respectiva carte statea la indemana in biblioteca familiei mele si din momentul ala m-a atras ca un magnet de fiecare data cand nu era nimeni de fata. Am citit-o din scoarta in scoarta pentru a gasi pasajele interzise, dar nu era nici pe departe atat de revoltatoare cum imi inchipuiam eu. Tot ce imi mai amintesc acum e ceva foarte, foarte vag despre niste calugarite cam vesele.

Mai tarziu a fost isteria cu Twin Peaks-ul lui David Lynch, din care ma intreb ce intelegeam la varsta respectiva. Cert e ca serialul asta era singurul lucru care ma putea aduce acasa de la joaca, in serile de vara. Povestea, muzica stranie si personajele sonate ma fascinau pur si simplu. Evident ca atunci cand s-a tradus Jurnalul Laurei Palmer ma ardea sa-l citesc, dar genul asta de carte nu era de gasit in biblioteca alor mei.

Singura data cand am citit impreuna cu cineva, mai precis cu apropape jumatate de clasa, a fost cand o colega a adus la scoala un exemplar din sus numitul jurnal, pe care nu se putea hotara cui sa-l imprumute intai. Asa am ajuns sa citim cu voce tare  in fiecare pauza, cu schimbul.  Cu ocazia acestei lecturi am trait una dintre cele mai uncool ipostaze din viata mea. Cu o candoare specifica varstei, am intrerupt cititorul pentru a intreba ce inseamna cuvantul “lesbiana”, moment in care colegii adunati ciorchine s-au intors spre mine cu o privire superioara si mi-au explicat afectati despre ce-i vorba. Am incercat si o a doua lectura colectiva cand a aparut jurnalul agentului Cooper, dar povestea asta nu a reusit sa tina niste pustani galagiosi in liniste toata pauza.

Ma gandesc ca ar fi fost bine ca parintii mei sa-mi fi interzis si ei ceva, de exemplu: Divina comedie, Metamorfoza, In cautarea timpului pierdut sau oricare dintre cartile pe care as fi vrut sa le citesc, dar n-am apucat. Asa sigur apucam.

Advertisements

3 Comments

  1. ah, uitasem de laura palmer, era un fel de brosurica! si eu tot pe sub banci am citit-o. Ce vremuri :))
    tot cam pe atunci, parca, a aparut si Basic Instinct, la care m-am dus cu o colega dupa ce in prealabil ne machiasem ca sa parem “peste 16 ani”…
    Alte “interzise” la mine au fost: Shogun si Maitreyi (dar numai mama le interzicea, tata imi facea discret cu ochiul si ma lasa sa le extrag din biblioteca pe furis).

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s