Romanul sociologic

Am inceput sa-l citesc pe Douglas Coupland acum ceva vreme, inainte sa se traduca la noi Generatia X, cu alte 2 carti mai putin celebre de-ale lui: Eleanor Rigby si Polaroids from the Dead. Traducerea de la Humanitas mi-a adus aminte de acest autor si mai ales de faptul ca inca nu citisem romanul care l-a facut celebru. Asa ca am pus mana pe el, e drept ca in engleza ca sa nu ma dezmint de la promisiunea ca macar ce-i in engleza voi citi in original. Mi-e putin frica de tradatorii astia de traducatori, recunosc, mai ales mi-e teama de cum traduc intraductibilul pentru ca in cazuri de acest gen trebuie sa aiba si ei macar jumatate din talentul autorilor, asta strict cand e vorba de literatura.

Din punct de vedere sociologic romanul asta m-a atras din start pentru ca oarecum ma simteam si eu parte din sus numita generatie x, desi eu imi traiam pubertatea tumultoasa, pe vremea cand membrii de seama ai generatiei atingeau varsta maturitatii si isi mai trageau si cate un glont in cap. Dar m-am inselat. In loc sa dau peste generatia grunge si am dat peste una pre-grunge, de inainte de 1989. Aceasta impartire mi se pare strict ceva american, desi citeam intr-un articol, nu demult, despre o asa zisa generatie x romaneasca. Avand in vedere diferentele culturale si istoria celor 2 tari,  imprumutul local al acestui termen nu-si prea are rostul.

Coupland vorbeste despre generatia post hippie, cea a anilor 80, in care America e condusa de Reagan, adeptul unui capitalism salbatic, perioada cand miscarea ecologica nu avea amploare si poluarea era in floare. In perioada asta coexistau doua tipuri de indivizi (doamne ce le mai plac americanilor categoriile), yuppies si baietii din generatia x despre care e vorba in carte. Spre deosebire de yuppies care sunt niste carieristi, consumeristi, ultracapitalisti, cei din generatia x sunt un fel de hippies pesimisti si fatalisti, care, desi sunt anticapitalisti, nu mai cred ca se poate intampla o revolutie.

Despre trei exemplare din aceasta ultima categorie e vorba in romanul lui Coupland. Andy, Dag si Claire sunt 3 prieteni, strict platonici, abia trecuti de 25 de ani si criza aferenta acestui prag psihologic, care sunt lipsiti de carierism, alegand in loc macjob-uri (slujbe cam necalificate in domeniul serviciilor aka vanzator/barman/ospatar) si refuzand oarecum sa faca parte din sistem. Avantajul acestor slujbe e ca nu ii spala pe creier si cei 3 isi pot petrece destul de multul timp liber spunandu-si povesti unul altuia. Aceste povesti sunt de fapt sufletul romanului, multe dintre ele petrecandu-se in tinutul imaginar inventat de ei, Texlahoma.

Ce-mi place mie la Coupland e poezia atmosferei apocaliptice din cartile lui, o poezie a poluarii, marketingului, a deseurilor de plutoniu si a unor catei care apar seara acasa cu o substanta dubioasa pe bot, pentru ca probabil si-au bagat nasul in gunoiul unei clinici de chirurgie estetica, unde se fac liposuctii. Desi personajele lui n-au nicio speranta, ele au o seninatate extraordinara. Desi lumea e cu susul in jos, cei trei gasesc refugiu in prietenia lor si in povestile pe care si le impartasesc. Imaginea din finalul romanului, in care o egreta de un alb pur survoleaza un camp carbonizat e relevanta pentru modul in care Coupland gaseste frumosul in urat si speranta in lipsa de speranta.