Oedip inversat

Am citit multe romane scrise din perspectiva fiului care incearca sa se rupa de influenta tatalui si care infatiseaza lupta pentru putere pe care o implica aceasta relatie. In Maestrul din Petersburg de J.M. Coetzee, e vorba insa despre un tata care simte ca imbatraneste si care incearca sa se impace cu fiul sau mort in circumstante ciudate. Exact invers decat Oedip care se bucura de glorie si ii ia locul propriului tata, personajul lui Coetzee este cel care se bucura de “gloria” literara si de dragostea femeilor si aproape ca vrea sa intre in pielea fiului pe care l-a pierdut. Acest tata e nimeni altul decat F.M. Dostoievski, iar romanul reuseste sa surprinda spiritul scriiturii dostoievskiene atat de bine, incat pare o opera aproape autobiografica scrisa de acesta.

Totusi, spre deosebire de romanele lui Dostoievski, lipseste acea polifonie despre care vorbea Bahtin. In opera autorului rus, aproape fiecare personaj are aceeasi pondere, romanul fiind construit din relatia dialogica dintre aceste personaje diferite, in pielea carora intram rand pe rand. In Maestrul din Petersburg insa, este adancita doar perspectiva personajului Dostoievski, restul fiind portretizate strict din prisma subiectiva a eroului principal. Desi ca adancime a analizei psihologice Coetzee se apropie de Dostoievski, autorul sud african insereaza propriile sale obsesii intr-un roman in care abunda temele dostoievskiene.

Tema patricidului apare des in opera lui Dostoievski, mai ales in Fratii Karamazov. La Coetzee fiul este cel ce moare si il obsedeaza pe tata. Din acest punct de vedere, Coetzee se foloseste de elemente din viata lui Dostoievski pentru a atinge propria lui obsesie autobiografica: autorul si-a pierdut fiul de 23 de ani. 

Ca si in romanele lui Dostoievki, personajul principal, bazat pe Dostoievski isusi, e un individ cu care empatizezi chiar si atunci cand comportamentul lui incepe sa frizeze anormalul. Fiodor Mihailovici este un autor cunoscut, dar plin de datorii, care traieste alaturi de sotia sa mult mai tanara in Dresda. Intors in Petersburg dupa moartea ciudata a fiului sau vitreg Pavel Isaev, personajul traieste drama pierderii unui fiu si in acelasi timp incearca sa dezlege misterul mortii acestuia, intrand in raza de interes a politiei, dar si a prietenilor anarhisti ai fiului sau, condusi de Neciaev. 

Pe langa incursiunea in lumea necunoscuta a vietii fiului sau, Dostoievski e napadit de propriile obsesii legate de viata de scriitor, autorul vazandu-se ca un individ care “paraziteaza” viata celor apropiati, transformand-o in fictiune. Coetzee nu-l idealizeaza pe maestrul din Petersburg, acesta fiind prezentat drept un batran care nu ezita sa comita adulter, care e fascinat, erotic vorbind, de fetita de pubera a gazdei sale si care nu-si cruta fiul de reprosuri nici dupa moarte lui. 

Am arucat o privire pe biografia lui Coetzee despre care nu stiam absolut nimic inainte sa ma apuc sa citesc. Omul e genul ala de factotum care te complexeaza: a fost programator, a devenit scriitor retras si misterios, filantropist, biciclist, vegetarian si mai stiu eu ce. Oricum, romanul asta m-a convins si as vrea sa citesc mai mult. Plus ca mi s-a facut dor de Dostoievski pe care l-am devorat in adolescenta si pe care mereu am vrut sa-l recitesc. Ma intreb cum mi s-ar parea acum…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s