Scandal si exil

M-am straduit foarte tare sa-mi placa Andrei Codrescu romancierul, dar nu prea mi-a iesit. Ca eseist mi se pare de un imens bun simt si e o placere sa-i citesc interviurile. Si poeziile lui de tinerete m-au incantat, desi nu prea sunt un cititor de poezie. Despre The Hole in the Flag cred ca e o buna lucrare de jurnalism autobiografic, daca exista asa ceva. De multa vreme am tot vrut sa-i citesc si romanele ca sa-mi fac o imagine de ansamblu si in sfarsit am dat peste The Blood Countess, tradus in romana, cred, Contesa sangeroasa

Romanul are doua planuri, unul dedicat vietii Elisabethei Bathory si cel de-al doilea e plasat intr-un prezent recent, in Ungaria dupa caderea comunismului. Codrescu incearca sa creeze o Bathory complexa si sa justifice cruditatea ei. Cruditatea, tortura si varsarea de sange erau la ordinea zilei in vremea Elisabetei, perioada in care se facea trecerea de la Evul Mediu la Renastere. Elisabeth pare sa intruchipeze aceasta trecere, fiind portretizata ca o femeie cultivata si puternica, dar de o cruzime inimaginabila. Povestea vietii Elisabethei e bine scrisa, iar pasajele in care sunt descrise atrocitatile comise de contesa sunt de o voluptate perversa. Rautatea unei femei care a prins gustul puterii asupra vietii si mortii supusilor ei mi se pare totusi  imposibil de inteles. Oricum acest plan al romanului e o docudrama reusita.

Partea proasta vine odata cu planul plasat in trecutul recent in care Drake, un stramos de-al lui Bathory de a taspea spita, imigrant in America, se intoarce in Ungaria sa natala, tocmai dupa caderea comunismului, invitat de o gasca de regalisti care vor sa readuca monarhia la putere. Toate bune si frumoase pana aici, dar descrierea Ungariei post comuniste m-a scos din minti. Pare scrisa de un autor american de duzina pentru publicul de bestseller-uri americanesti. Hoarde de neofascisti regalisti bantuie strazile care duhnesc a paprika si varza murata. Peste toate neaosismele astea pe gustul americanului de rand, lucrurile incep sa o ia pe ulei grav, atunci cand Drake, mostenitorul nostru, si inca niste personaje se trezesc izolati in castelul contesei si spiritul ei revine la viata. Pasajele astea au fost de un penibil greu de suportat pentru mine. 

Despre Elisabetha Bathory să nu mai vorbim, s-a făcut un maldăr de kitsch despre ea în romane şi filme. Eu am fost atacat de istoricii unguri numai pentru intenţia mea care, credeau ei, era să lansez un “Dracula ungur.” Mi-ar fi plăcut aşa ceva dar, din păcate, nu am chiar dibăcia diabolică de romancier a lui Bram Stoker. Mie-mi place să repovestesc istoria în punctele ei mari de tranziţie prin agenţia unui personaj istoric ca să-mi răspund la întrebări actuale.

E foarte frumos ce zice Codrescu in pasajul de mai sus, insa din pacate si el a cazut in capcana kitchului cu povestea asta, cu asa o tema era foarte greu sa nu o faca. E drept ca tema exilului si spectrul trecutului sumbru al Europei Centrale si de Est sunt teme care se intrevad in acest roman, dar kitchul predominant le sufoca.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s