amintiri din copilarie, varianta iraniana

Intotdeauna mi-am dorit sa aflu ce se ascunde sub valul femeilor islamice si ce parere au de statutul lor. In romanul lui Orhan Pamuk, Snow, m-a fascinat perspectiva unei femei tinere care alege, aparent de buna voie si nesilita de nimeni, sa poarte valul. In Persepolis insa, autoarea povesteste (printre altele) cum a fost fortata sa poarte valul si cum s-a revoltat impotriva acestei impuneri. Pentru multi europeni perspectiva lui Marjane Satrapi este mult mai usor de inteles si acceptat, poate de aceea romanul grafic Persepolis si animatia cu acelasi nume au avut success.

 

Intamplarea a facut sa-mi cada in mana intai prima parte a romanului grafic si apoi sa vad filmul. In prima parte din cartea Persepolis, Satrapi isi povesteste copilaria marcata de evenimentele tumultoase care au schimbat dramatic istoria Iranului sau natal, dar si destinul ei.

 

Din experienta mea, rar  se intampla ca romanele sa devina filme la fel de bune. Cu un roman grafic, lucrurile stau insa altfel. Animatia Persepolis este fix cartea animata. Toata frumusetea graficii elegante, in alb si negru, din prima parte a cartii, se regaseste in film.

 

Exotismul unei copilarii intr-o tara araba fascineaza imediat, dar valoarea povestii sta in faptul ca e universala (stiu ca suna a cliseu de comentariu la romana, dar asa e). E povestea formarii unui om si modul in care contextul istoric si politic ne marcheaza fie ca vrem sau nu. E usor sa fii nihilist si sa negi anumite valori cand te nasti in clasa de mijloc intr-o tara a carei organizare e ca o masinarie ale carei rotite sunt bine unse. Dar cand te nasti intr-un loc unde statul e o treaba derizorie, iar revolutia si razboiul sunt un fapt curent, familia si identitatea nationala devin lucruri serioase, singurele de care te poti agata pentru a-ti putea mentine echilibrul. M-a impresionat scena din film in care Marjane izbucneste intr-o discutie cu un prieten austriac, punkist nihilist si ii reproseaza superficialitatea cu care respinge toate valorile.

 

Povestea Marjanei, care in copilarie scanda “jos sahul!” prin casa, mi-a amintit de copilaria mea si de cum la revolutie mi-am legat o banderola tricolora, am rupt paginile cu Ceausescu din almanahuri, i-am desenat dinti si urechi de vampir si le-am lipit pe stalpi in cartier. Sunt ciudat de vii amintirile mele din perioada asta tulbure, in comparatie cu trecutul recent, prea gri si lipsit de trairi si evenimente ca sa ma marcheze.

Advertisements

5 Comments

  1. alta aparite recenta despre istoria recenta a iranului: ‘citind lolita in teheran’. poate prea patetica, in sensul romanesc al cuvantului, dar mie imi place pana acum

    Reply

  2. As avea o intrebare: unde se gaseste cartea aceasta la noi? De unde ai gasit-o sa o citesti? Am incercat pe la majoritatea editurilor din tara si nu a aparut nicaieri. Caut lucrarile lui Marjane Satrapi de mult timp, in special Persepolis; ai putea te rog sa imi spui unde as putea sa o gasesc? As aprecia foarte mult daca ai trimite un e-mail pe sarrya@live.com cu raspunsul.

    Multumesc.

    Reply

  3. Pai nu cred ca e tradusa la noi. Eu am gasit-o intr-o librarie de aeroport si am citit-o in engleza. E destul de usor sa comanzi carti pe internet, chiar si din Romania. Eu folosesc des ebay.co.uk pentru carti, unele uzate costa si 1 pound, e drept ca shippingul costa mai mult, dar oricum 3 pounds pe o carte e ok. Si de pe amazon se pot comanda. Ai putea incerca si la libraria Anthony Frost, n-am mai trecut demult pe acolo, dar erau bine aprovizionati. Toate aceste variante sunt pentru cartea in engleza.

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s