amintiri despre Doris Lessing

“Doris Lessign, Doris Lessing, de unde am auzit eu de ea?” Cam asta aveam in cap cand am aflat cine a castigat Nobelul anul asta. Si, da, auzisem de Doris Lessing si am si citit vreo 2 romane scrise de ea… dar am uitat aproape cu desavarsire despre ce era vorba in unul dintre ele si am amintiri vagi despre al doilea. Parerea mea e ca, atunci cand un autor citit cade in uitare atat de usor, isi cam merita soarta. Si totusi, doamna Lessing a luat Nobelul si cred ca de fapt il merita. Eu n-as reciti romanele ei, dar efortul ei literar de-a lungul unei vieti destul de zbuciumate merita sa fie premiat.

Am citit acum mult timp The Golden Notebook si tin minte ca era un roman tip jurnal scris de o femeie, ce continea mai multe caiete fiecare de alta culoare si fiecare legat de un anumit aspect din viata ei. Ce mi-a ramas mie din acest roman, dupa vreo 3-4 ani de cand l-am citit, e imaginea unei femei gri, cu colturile buzelor indreptate in jos. O femeie care traieste o criza si ale carei valori s-au prabusit. Convingerile ei politice comuniste, despre care e vorba in caietul rosu, au fost spulberate de realitatile sistemului comunist din Rusia. Relatiile sentimentale/sexuale prin care trece sunt dezamagitoare. Personajele masculine din roman mi s-au parut foarte rational si “la rece” creionate si pe alocuri usor stereotipice, in sensul ca nu erau tocmai multi-fatetate si morala era ca “barbatii e porci,” sigur, spus intr-un mod mai elevat. Alta tema importanta e relatia cu trecutul, cu familia si tema maternitatii.

De fapt, probabil simplific nepermis de mult. In toate aceste caiete, Anna, personajul principal, incearca sa analizeze diversele aspecte care i-au format in timp personalitatea si mai ales sa gasesca sursa caderii ei in depresie si, eventual, vindecarea. Romanul este un excelent document, un fel de harta a personalitatii unei femei lucide si inteligente care incerca, intr-un mod foarte rational, sa isi gaseasca rostul in viata, sa se cunoasca si sa se accepte pe sine insasi.

Pentru mine personal, romanul asta a fost la fel de interesant ca un documentar bun de pe discovery, dar, literar vorbind, mi-a parut mult prea realist si mai ales autofictional, iar jurnalul, oricat ar fi el de tentant pentru voaioristul din mine, e o sub-specie literara. Am citit undeva ca doamna Lessing a scris si niste romane de tip dystopie, usor SF, dar genul intelectualist. As fi curios cum se descurca pe taramuri mai “fictive” …

Advertisements

3 Comments

  1. well, un fiction de Doris Lessing citesc eu acum: “The Cleft” 🙂 Insa asta nu e deloc distopic, dimpotriva: e o istorie, o poveste mitica (spusa de un senator roman) despre o societate primitiva, in care exista doar femei (ce se pot reproduce singure) si in care, barbatul – “Monstrul”- apare ca un accident. E interesanta cartea, si desi Lessing e feminista (spun asta si pentru ca am citit “Time Bites”) , nu e din aia agresiva, habotnica…si nici n-am sesizat la ea ideea ca “barbatii e porci”! Ca e monstri, da 🙂
    In alta ordine de idei, nu sint de acord cu idea (;-)) ca efortul literar, al oricarui scriitor, merita Nobelul; oricit de mare ar fi el, efortul. Tre’ sa fie si valoare acolo…si-nca una constanta. Probabil ca Lessing are valoare…insa e mult de citit din ea!!!

    Reply

  2. Porci, monstrii, tot pe acolo 😀 Eu am aceeasi problema cu Lessing, pe care am avut-o si cu madam Elfriede Jelinek, imi dau seamna ca spun lucruri importante, care trebuie spuse, ca sunt niste femei curajoase si cu sange in pix, dar mie nu-mi face placere sa le citesc romanele. Sunt sigur ca au valoare, asa ca merita Nobelul ala, care se da cel mai adesea pe criterii politice, dar si pe criterii de inovatie (la nivel formal sau ca mesaj). Dar eu nu le-as da Nobelul meu pentru ca pe mine personal nu m-au convins. M-a convins Toni Morrison, in schimb.

    Am citit pe undeva ca nu-i place deloc doamnei Lessing sa fie numita “feminista.” Si adevarul e ca are dreptate femeia. Exista o gramada de autori barbati care prezinta femeia ca pe un monstru de neinteles si nu s-a gasit nimeni sa-i numeasca “barbatisti.” (poate doar anti-feministi) 😛

    Reply

  3. Sa stii ca te-nteleg; nici eu, probabil, dac-as fi barbat, nu le-as citi cu placere pe Lessing ori Jelinek!!! Chiar si femeie fiind, mi se par, amindoua, mult prea sexiste. Diferenta intre ele este insa ca, in timp ce Jelinek schiteaza personaje si situatii patologice, Lessing arata doar luciditate si normalitate psihica intr-o femeie!! 🙂

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s