Albastru inchis aproape negru

Azul oscuro casi negro e un film caldut si bine facut despre cum un grup de personaje ajung sa se cunoasca mai bine pe sine si sa-si accepte destinul, chiar daca nu e neaparat cel pe care l-au visat. E genul de feel good movie, dar destept, asa ca nu-i de mirare ca a luat premiul publicului la TIFF anul asta.

Eroul principal, Jorge, decide ca nu vrea sa aiba aceeasi viata ca a tatalui sau, insa destinul intervine prompt si il forteaza sa se conformeze. Tatal lui are un atac cerebral si Jorge e fortat de imprejurari sa aiba grija de el si respectiv sa duca exact viata la care ar fi vrut sa renunte. Fiindca nu e un film american, Jorge nu reuseste sa-si depaseasca in final conditia. Totusi filmul nu duce lipsa de un happy-end, ce-i drept unul dulce-amar, morala fiind ca, desi destinul pare sa iti joace feste, uneori o neimplinire sau un aparent necaz te poate duce de fapt pe calea cea buna.

Un film care nu m-a dat pe spate, dar care merita vazut!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s