prima propozitie e cea mai grea

De vreo doua zile ma tot chinui sa-mi amintesc din ce roman  era  un personaj scriitor care se blocase la prima fraza a romanului, pe care o tot bibilea si de care nu reusea sub nicio forma sa treaca. Ce tin foarte bine minte e ca am inteles  ezitarea acestui personaj. Prima propozitie e esentiala, te poate face sa renunti sa citesti mai departe sau iti poate starni curiozitatea atat de tare incat te poate face sa cumperi cartea respectiva fara sa stii mai nimic despre ea si autorul ei.

La o varsta frageda mi-a placut tare mult prima fraza din Catcher in the Rye, mai ales atacul fatis la alde David Cooperfield (al carui fan fusesem insa la o varsta inca si mai frageda), si mi-a placut asa de tare incat am scos un hohot de ras, m-am asezat comod in fotoliu si nu m-am mai miscat de acolo pana n-am terminat cartea:

If you really want to hear about it, the first thing you’ll probably want to know is where I was born, and what my lousy childhood was like, and how my parents were occupied and all before they had me, and all that David Copperfield kind of crap, but I don’t feel like going into it, if you want to know the truth.
de aici

Dar mai sunt si carti care nu incep bine. Mie de exemplu nu mi-a placut inceputul romanului Intoarcerea huliganului de  Norman Manea. Pur si simplu m-a facut sa ma opresc si sa imi zic in sinea mea ca nu prea cred ca o sa-mi placa aceasta carte:

Prin fereastra, larga cit peretele, intra lumina edenica, de primavara.

 Nu mi-a placut cuvantul asta “edenica” care mi se pare ca nu spune nimic si e tare afectat, ce stiu eu cum e lumina edenica. Nu stiu, propozitia asta nu mi se pare demna sa stea prima intr-un roman, poate a 999-a, dar nu prima.

Mai multe inceputuri faimoase si frumoase:

Ca a débuté comme ça.

Louis-Ferdinand Céline, Voyage au bout de la nuit (1932)

It was a queer, sultry summer, the summer they electrocuted the Rosenbergs, and I didn’t know what I was doing in New York.

Sylvia Plath, The Bell Jar

 Call me Ishmael.

Herman Melville, Moby Dick

Lolita, light of my life, fire of my loins. My sin, my soul. Lo-lee-ta: the tip of the tongue taking a trip of three steps down the palate to tap, at three, on the teeth. Lo. Lee. Ta

Vladimir Nabokov, Lolita

de aici

Advertisements

2 Comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s