Cum mi-am pierdut 2 ore din viata

Aseara, mi-am pierdut doua ore cu Coolori de Peca Stefan la Teatrul Foarte Mic si sunt sigur ca, in ciuda actorilor care si-au dat silinta si au jucat foarte ok, a regizoarei care a pus bine in scena toata tarasenia si a scenografului(ei) care a facut de asemnea treaba buna, piesa in sine este una iremediabil proasta. Am asistat, cascand din cand in cand, in aerul statut de la Teatrul FoarteMic, la ceea ce parea un exercitiu de student, la joaca teribilista unui autor care probabil era intr-o mare pana de inspiratie cand a scris piesa asta.

Inainte de a merge la teatru citisem o pseudocronica a piesei (nu era o cronica in sine pentru ca se limita la a rezuma actiunea piesei fara a aduce vreo apreciere critica bine formulata), care in final isi avertiza cititorii ca piesa nu e pentru cei mai conservatori dintre noi. Probabil se referea la faptul ca piesa abunda de pule, gaozari, futut, supt si altele din aceeasi categorie. Se pare ca la noi, un autor care foloseste astfel de “unelte lingvistice” e inca luat drept avangardist.

E trist ca limbajul strazii a ajuns sa fie folosit in teatrul romanesc doar de foarte putin timp. Ceea ce face Peca Stefan acum, David Mamet facea in anii 70 in SUA, insa pentru Mamet limbajul mai mult sau mai putin obscen era doar un vehicul pentru a spune mult mai mult. La Peca Stefan piesa in sine pare un pretext pentru a-si face de cap si a ne arata cat de colocvial si de cool poate el sa fie, uitand sa mai si spuna ceva.

Coolori are o intriga complicata, cu multe rasturnari de situatie care insa nu o fac mai putin plictisitoare, si pe care nu am de gand sa o povestesc. In centrul piesei avem niste tineri americani drogati, beti si debusolati care vorbesc ca niste smecherasi de Bucuresti, un cadavru de dealer care si-a inscenat moartea pentru a putea incepe o viata noua, o mama promiscua, sau, ma rog, emancipata, care si-a tras-o cu 4 dintre personajele masculine (nu dam nume), un tata betivan si colac peste pupaza, dar vai atat de jucaus postmodernist, nimeni altul decat autorul piesei, devenit personaj in propria-i capodopera.

 Cred ca s-a dus vremea autorilor postmodernisti care au aparitii cameo in propriile opere, jucandu-se autoironic cu idea de “autor.” In Coolori, interventia autorului ca personaj in piesa mi s-a parut ceva in genul unui manelist care se opreste in mijlocul cantecului si face o dedicatie: “mie si prietenilor mei care stiu valoarea mea!”

Piesa are cel putin 2 probleme grave. Prima e ca se vrea amuzanta, dar nu e, iar a doua e una mai punctuala: intr-o anumita scena, personajul Peca ii tine o intreaga teorie unuia dintre americani, despre cat de ingust la minte e si ce idei preconcepute are despre Romania, zicand ceva de genul: “ce credeai ca la noi cad oamenii morti pe strada ca-n Africa…” Senzatia mea a fost ca personajul acuzator s-a facut in acel moment vinovat de aceeasi greseala pe care i-o reprosa celuilalt.

Autorul combina “mamet talk” (discutiile despre nimic intr-un limbaj colorat tipice pieselor lui David Mamet), cu atat de fumatele intrigi specifice filmelor si romanelor cu drogati (scena cu cacatul a la Trainspotting si problema debarasarii de cadavrul unui supradozat a la Drugstore Cowboy), cu intorsaturi de situatie a la Tarantino. Din toate acestea iese un ghiveci plictisitor si deloc amuzant care pe mine m-a facut sa ma intreb de ce au depus atat efort regizoarea si actorii si de ce e acest Peca Stefan atat de la moda. Mi-am propus sa mai vad o piesa de-a lui inainte de a da un verdict clar, dar sincer nu prea am sperante mari… Dupa Coolori l-am plasat intr-o categorie de autori in care l-am plasat si pe Frederic Beigbeder, aceea a arivistilor intelectuali care isi aleg teme la moda amestecate cu un pic de scandal, au succes de public, dar sunt prea subtiri ca sa reziste in timp.

Advertisements

One Comment

  1. mi-a placut mult critica ta cu argumente. ai un scris lin care este inversul piesei pe care ai vazut-o: neplictisitor. numai bine!

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s