california dreamin’ la nesfarsit

Atunci cand un film e si bun si mai are si o tema de care esti legat la un nivel personal, nu poti decat sa ramai usor mut de admiratie, dar dupa o vreme te trezesti si incepi sa te gandesti la ce ai vazut cu un ochi mai critic.

California Dreamin’ e un film entertaining, dar care poate sa spuna si lucruri importante. Mereu aveam impresia ca toata saracia si nebunia din Romania ar trebui sa fie o sursa de inspiratie si sa o ofere o viziune noua si proaspata asupra vietii si iata ca in ultima vreme presimtirea mea s-a adeverit. E un sentiment atat de placut sa vezi cum umilinta poporului nostru e transformata in arta si in felul asta anulata, cel putin pentru 90 de minute.

Desi are niste probleme de scenariu si este foarte lung (fapt datorat probabil refuzului producatorilor de a-l taia pentru a nu compromite viziunea regizorului care n-a apucat sa-l termine), primul cuvant care imi vine in minte despre acest film e “mare,” si nu ma refer la doar la calitatile sale artistice cand spun asta. E mare pentru ca vorbeste de Romania in relatie cu restul lumii si in primul rand in relatie cu o superputere ca SUA. Sunt excelente scenele in care vedem, in paralel, apucaturile pozitiviste si bine disciplinate ale soldatilor americani, cu cele mioritice si necioplite ale soldatilor nostrii. Desi aparent nu ne prea flateaza comparatia, in realitate numai faptul ca am ajuns sa ne comparam cu ei spune multe, spune mai ales ca, in sfarsit, ne cautam si noi un loc si o identitate in lumea asta.

Cred ca e prima oara cand un regizor priveste situatia tarii noastre dintr-un context mai larg, de undeva de sus si gaseste o parabola contemporana pentru a prezenta criza constanta a Romaniei. Partea cea mai buna e ca filmul reuseste sa fie foarte realist in creionarea mizeriei locale, fara sa cada in capcana scabrosului. Pe langa o poveste bine plasata la sfarsitul anilor 90, avem si niste flashback-uri care leaga la nivel cauzal criza din prezent de intamplari din trecut.

Filmul e in aceeasi liga cu Underground a lui Kusturica si cu No Man’s Land, un excelent film bosniac despre razboi. De la Underground are putin din viziunea istorica asupra crizei, iar de la No Man’s Land are finalul fara happy end si faptul ca pune in lumina reflectoarelor o problema, fara a da o posibila rezolvare.

California Dreamin’ sintetizeaza intr-o poveste care te prinde, cu mult umor mai mult sau mai putin negru si usor absurd, situatia in care se gaseste de prea multa vreme Romania. Cristian Nemescu reuseste sa combine comercialul (cei familiarizati cu scurt metrajele lui vor avea de multe ori senzatia de deja vu) cu o tema foarte serioasa, excelent ilustrata, intr-un film care promite sa fie nu doar pe placul criticilor ci si al publicului larg. Filmul asta m-a facut si sa rad in hohote (si eu nu rad asa usor), dar si sa plang putin pe infundate. In ciuda faptului ce e necizelat la montaj si multe scene sunt poate in plus, filmul pulseaza de viata si va fi greu de uitat.

O singura problema am cu finalul. Incheierea logica mi s-ar fi parut scena cu americanii plecand cu trenul si admirand focul de artificii, in timp ce in sat se intampla o tragedie. Scena de final cu intalnirea celor doi intr-o cafenea mi se pare o incercare nereusita de a incheia poate pe un ton pozitiv. Probabil se voia un final deschis si promisiunea unui viitor mai bun pentru generatia tanara, sau nu?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s