fetita care nu stia ca e fetita

Demult nu m-a mai prins o carte asa, pur si simplu nu am putut lasa din mana Fetita care iubea prea mult chibriturile de Gaetan Soucy. Demult nu mi-a mai lasat o lectura asa o senzatie de mister nerezolvat. Romanul asta e ca o poezie, e scris atent, parca intr-o noua limba. Din aceasta cauza mi-e putin teama ca s-a pierdut ceva din sensul ei in timpul procesului de traducere. E genul de roman care, la fel ca un poem, are nevoie de un traducator aproape la fel de talentat ca autorul, pentru ca traducerea e inevitabil o interpretare a textului original destul de “alunecos.”

Pentru mine, Fetita care iubea prea mult chibriturile e un roman alegoric. Fiind atat de condensata si plina de simboluri arhetipale, povestea poate avea o multime de interpretari diferite. Desi s-ar putea sa gresesc, eu am interpretat romanul drept unul despre identitate sexuala, insa cred ca orice interpretare limiteaza si stirbeste multitudinea de sensuri care se ascund in spatele acestui text. Motto-ul romanului trimite insa la limbaj si la probleme si fineturi filosofice legate de limbaj pe care le intuiesc, insa care trebuie sa recunosc ca ma depasesc. Ce sa fac daca nu mi-am citit Wittgenstein-ul la vremea lui…

O fetita care a fost crescuta ca un baiat, pe o mosie izolata, de catre un tata cu niste apucaturi cel putin ciudate, isi descopera treptat feminitatea si scoate la lumina secretele infricosatoare ale familiei. Cititorul participa alaturi de ea la aceasta transformare de la masculin la feminin si la descoperirea misterului sumbru al izolarii aproape totale a familiei sale. Atmosfera gotica si intriga incestuoasa m-a dus cu gandul la The Fall of the House of Usher, desi aici drama are un spatiu de desfasurare putin mai mare decat in nuvela lui Poe, unde casa Usherilor e parca un personaj in sine.

Ce m-a impresionat cel mai mult la acest roman, pe langa evidenta originalitate a scriiturii, e faptul ca nu l-am putut bate in cuie (nu i-am putut gasi o singura interpretare si nici nu l-am putut pune la “clasor” drept apartiand unui gen sau curent). In plus, cum am terminat-o mi-a venit sa o recitesc pentru a ma uita mai atent la detaliile care poate mi-au scapat la prima citire.

Leave a comment