orient si occident

“Ma numesc Rosu” e cartea cea mai buna pe care am citit-o in ultimii 2 ani. Romanul acesta are toate ingredientele pentru a fi o lectura extrem de incitanta (o intriga oarecum politista, in sensul ca au loc cateva crime si cititorul e implicat in descoperirea faptasului), dar si o opera literara complexa, atat la nivel formal (nici un fragment nu e redundant sau “pus cu mana,” totul se leaga intr-o constructie echilibrata), cat si la nivel de continut (o intriga politista a la “Numele trandafirului,” o poveste de dragoste, un fel de oda pentru Istanbul si peste toate acestea o tema cat se poate de interesanta: conceptii asupra artei si a vietii in Orient vs. Occident).

Pe langa faptul ca e un povestitor nemaipomenit, numai bun de tinut la gura sobei, Orhan Pamuk stie sa se joace cu tehnici romanesti precum defamiliarizarea (ostranenie, cum ar zice Shklovsky), romanul fiind un puzzle format din mai multe perspective care se completeaza reciproc, construind treptat povestea. Ca exemplu de ostranenie avem, pe langa episoadele scrise la persoana intai din perspectiva unor personaje implicate in poveste, un capitol scris din perspectiva unui om mort (care povesteste din lumea de dincolo, cerand sa fie razbunat), dar mai ales capitolul scris din perspectiva culorii Rosu.

Ce m-a frapat cel mai mult citind aceasta carte, nu e doar valoarea ei artistica, ci felul un care a reusit sa ilustreze conflictul de mentalitati dintre orient si occident fara a fi tezist. Nu stiu cat sens mai are azi sa numesti un roman, roman “istoric,” avand in vedere teoriile mai mult sau mai putin recente cu privire la ce inseamna istoria. Insa daca am admite ca exista un gen de roman istoric, “Ma numesc Rosu” ar putea si un roman istoric intimist, care filtreaza anumite “adevaruri istorice” prin povesti din viata unor personaje mai mult sau mai putin imaginare.

Orhan Pamuk reuseste sa se plaseze undeva sus, deasupra vremurilor, mentalitatilor si conflictelor, si cu un ochean aproape dumnezeiesc, sa isi indrepte privirea ascutita catre viata unor personaje fascinante. Un psiholog fin si intelept, Pamuk creeaza personaje complexe, multifatetate, de care e foarte usor sa te lasi fascinat.

In afara de calitatile sale literare incontestabile, acest roman a avut darul de a ma pune pe ganduri la un nivel mai personal. De mult timp nu am mai avut parte de o lectura care sa imi aduca, pe langa placerea lecturii si a imersiunii intr-o lume fantastica, atat de multe informatii despre o lume reala putin cunoscuta mie: Orientul Apropiat. Surpriza a fost insa, constientizarea faptului ca noi, ca romani, avem in comun cu culturile orientale, o anumita viziune (istorica) asupra artei care se deosebeste radical de cea occidentala.

Intamplarea a facut ca lectura acestui roman sa coincida cu o vizita la MNAR, unde am avut ocazia sa descopar (o descoperire destul de tarzie, trebuie sa recunosc) ca, aproape pana in secolul nouasprezece, arta romaneasca a fost exclusiv legata de practicarea religiei ortodoxe, iar identitatea artistului nu avea nici o insemanatate, acesta nesemnandu-si “opera” si fiind lipsit de ideea, atat de occidentala, ca arta trebuie sa poarte amprenta originala a artistului la nivel de stil.

Pictorul de icoane si creatorul de obiecte de cult ortodoxe este condamnat aceluiasi anonimat ca si artistii orientali din trecut, ei nu trebuie sa-si creeze un stil propriu, originalitatea nu e vazuta drept un tel, din contra, telul lor este sa atinga perfectiunea in preluarea unui stil deja consacrat si transmis din stramosi. Cu siguranta aceasta viziune asupra artei este un motiv important pentru care arta romaneasca a ramas atata timp la un nivel aparent “infantil” in comparatie cu arta occidentala.

Advertisements

One Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s